Doamnele pe care le-am iubit

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit

Mi se pare noaptea grea și lungă,
rătăcesc un nesfârșit deșert,
ce-am iubit din liniște m-alungă,
nu pot nici să uit și nici să iert

Dă-mi puterea, Doamne, să mai pot
să mă-ntorc din când în când la mine…
Sufletul să nu mi-l pierd de tot,
mângâie-mi-l cu un strop de bine

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit

Că în tot ce văd, și-n tot ce fac
ochii mei mereu păcătuiesc ,
și-n țărână de-am să mă prefac
nu știu cum va fi să nu iubesc

Ce noroc e tot ce mi se-ntâmplă…
Doamnele pe care le-am iubit
mi se-ntorc în inimă și tâmplă,
și se răsucesc ca un cuțit

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit

Cât de dulce-mi trec pe dinaintea
ochiului de dragoste vrăjit,
tulburându-mi sufletul și mintea,
doamnele pe care le-am iubit