Parfum de femeie
Versuri
N-a ieșit încă soarele,
lumina încă nu s-a ivit,
pieptul ți-e zvelt și picioarele
parcă plutesc pe granit
Nu am liniște, nu am pace,
și e doar o clipă de când te-am zărit…
Doamne, ce frumoasă te face
păcatul din care ai răsărit
Spre brațele ce te vor strânge
mergi așa de grăbit?
Sau o lacrimă, în urma ta, frânge
îmbrățișarea din care abia ai fugit?
Unde mergi, femeie frumoasă,
dulce-ntâmplare a vieții?
Cum de ești atât de duioasă
la ceasul acesta al dimineții?
Unde mergi, femeie frumoasă?
Străzile sunt încă pustii…
Oare mergi către casă?
Care-i povestea din care vii?
O clipă, tremurând, de sub haină
sânul tău dulce se dezgoli…
Spune-mi, spune-mi ce taină
știe bărbatul ce te iubi?
Cum arată palmele lui,
care, flămânde, te mângâiară?
Erau albaștri, erau căprui
ochii care ni te furară?
Și buzele, buzele care
gustul cărnii tale-l simțiră,
femeie tulburătoare,
cum te iubiră?
Unde mergi, femeie frumoasă,
dulce-ntâmplare a vieții?
Cum de ești atât de duioasă
la ceasul acesta al dimineții?
Unde mergi, femeie frumoasă?
Străzile sunt încă pustii…
Oare mergi către casă?
Care-i povestea din care vii?
Orașul încet se trezește,
cerul nopții e încă înalt…
Pasul tău risipește
liniștea cuibărită-n asfalt
Inima ta e fierbinte,
o simt ca o rugă cum bate
cât toate icoanele sfinte
la care-ai să uiți de păcate
Iubind, ești, de-a pururi, curată,
cine-ar putea să te certe?
Tu nu poți greși viața toată
cât poate iubirea să ierte
Unde mergi, femeie frumoasă,
dulce-ntâmplare a vieții?
Cum de ești atât de duioasă
la ceasul acesta al dimineții?
Unde mergi, femeie frumoasă?
Străzile sunt încă pustii…
Oare mergi către casă?
Care-i povestea din care vii?
Vei fi o aducere-aminte,
rostită, prin lacrimi, în șoaptă…
Te cheamă iubirea-nainte…
Cine știe ce te așteaptă
O clip-ai trecut, ca un fum,
femeie tulburătoare,
și lumea toată e un parfum
de iubire, păcat și iertare
Text Emil Almășan
Muzica Karl Bielz